Caldura

 Caldura   "Q"   [J]S.I.

Difuzia

Fenomenul de pătrundere a moleculelor unui corp printre moleculele altui corp, fără intervenţia unei forţe exterioare, se numeşte difuzie.

Fenomenul de difuzie apare în toate stările de agregare ale corpurilor.

Agitaţia termică

Mişcarea dezordonată şi continuă a moleculelor unei substanţe se numeşte agitaţie termică.

Suma energiilor cinetice şi potenţiale ale tuturor moleculelor unui corp reprezintă energia internă (U) a acelui corp.

Gradul de agitatie termica ale moleculelor = Temperatura ' T" 

[K] S.I. -  Kelvin , [C]  - Celsius, [F] - Fahrenheit

Căldura

Trecerea unui corp dintr-o stare de încălzire în altă stare de încălzire, în urma contactului termic cu alt corp este caracterizată de mărimea fizică scalară numită căldură (Q).

Este forma de energie termica emanata de un corp la exteriorul lui.

Căldura este o mărime fizică de proces.

Unitatea de măsură pentru căldură în S.I.: Joule (J).

Q= [J]SI 

Energia internă a unui corp se modifică atunci când:

– corpul primeşte sau cedează căldură

– asupra corpului se exercită forţe care efectuează lucru mecanic " L".

( EX. Lovire cu ciocanul, indoire repetatata, variatie rapida a cimpului magnetic N - S =>" L " al  e- ).

Propagarea-caldurii

- Propagarea prin conducţie

În solide căldura se transmite din aproape în aproape fără transport de substanţă; acest mod de transmitere a căldurii se numeşte propagare prin conducţie.

Propagarea prin convecţie

Gazele sunt, în general, izolatoare termice.

În lichide căldura se transmite din aproape în aproape prin intrepatrunderea moleculelor cu energia mai mare ( T mai mare), printre moleculele cu energie mai mica(Tmai mic) = se face prin transport de substanţă; 

acest mod de transmitere a căldurii se numeşte propagare prin convecţie.

În gaze, ca şi în lichide, căldura se propagă prin convecţie.

Propagarea prin radiaţie

Căldura se propagă şi prin radiaţie. Orice corp încălzit emite radiaţii.

Izolator termic

Un corp care interacţionează termic foarte încet cu mediul exterior se numeşte izolator termic.

Izolarea termică

Pereţii care împiedică propagarea căldurii se numesc pereţi izolatori. Cu ajutorul lor se realizează izolarea termică.

Agitaţia termica - variatia gradului de agitatie in functie de temperatura.

Calorimetria

Calorimetria este capitolul fizicii care se ocupă cu studiul căldurii primite sau cedate de un corp.

Dacă în calorimetru se introduc două corpuri cu temperaturi diferite, în procesul de realizare a transferului termic, căldura cedată (Qced) de corpul cu temperatura mai mare este egală cu căldura absorbită (Qabs) de corpul cu temperatura mai mică.

Ecuaţia calorimetrică

Qced = Qabs   

Coeficienţii calorici

Coeficienţii calorici sunt mărimi fizice care stabilesc legătura între căldura primită (cedată) de un corp şi variaţia temperaturii lui.

Căldura specifică (c)

Căldura specifică este mărimea fizică numeric egală cu căldura necesară pentru a varia temperatura unităţii de masă dintr-un corp cu un grad.

c = Q/(m·Δt) ;  [c]SI = J/kgK

Capacitatea calorică (C)

Capacitatea calorică este mărimea fizică numeric egală cu căldura necesară pentru a varia temperatura unui corp cu un grad.

C = Q/Δt ;  [C]SI = J/K

  Schimbarea stării de agregare

 

Topirea

Trecerea unei substanţe din stare solidă în stare lichidă se numeşte topire.

Legile topirii

La presiune constantă, pe toată durata topirii, temperatura rămâne constantă.

Temperatura la care se topeşte o substanţă se numeşte temperatura de topire, ea fiind o caracteristică a fiecărei substanţe.

Temperatura de topire coincide cu temperatura de solidificare.

În timpul topirii volumul substanţei se modifică.

Masa unui corp nu se modifică în timpul topirii.

Solidificarea

Trecerea unei substanţe din stare lichidă în stare solidă se numeşte solidificare.

Solidificarea este fenomenul invers topirii.

Legile solidificării

La presiune constantă, pe toată durata solidificării, temperatura rămâne constantă.

Temperatura la care se solidifică o substanţă se numeşte temperatura de solidificare, ea fiind o caracteristică a fiecărei substanţe.

Temperatura de solidificare coincide cu temperatura de topire.

În timpul solidificării volumul substanţei se modifică.

Masa unui corp nu se modifică în timpul solidificării.

Vaporizarea

Trecerea unui lichid în stare gazoasă se numeşte vaporizare.

Fierberea

Vaporizarea în toată masa lichidului se numeşte fierbere.

Temperatura de fierbere este o constantă, specifică fiecărei substanţe.

În timpul fierberii temperatura rămâne constantă (dacă presiunea nu se modifică).

Evaporarea

Evaporarea este o vaporizare lentă a unui lichid aflat în atmosferă; ea se produce la orice temperatură şi are loc la suprafaţa lichidului.

Evaporarea depinde de natura lichidului.

Evaporarea se produce mai repede atunci când suprafaţa liberă a lichidului este mai mare.

Evaporarea se produce mai repede atunci când există deplasări ale aerului (vânt) care înlătură vaporii formaţi.

Evaporarea este mai rapidă dacă temperatura mediului înconjurător este mai ridicată.

Prin evaporare, lichidele absorb căldură, răcind suprafaţa corpului de pe care se evaporă.

Condensarea (Lichefierea)

Trecerea unei substanţe din stare de vapori în stare lichidă se numeşte condensare (lichefiere).

Condensarea este fenomenul invers vaporizării.

Sublimarea

Trecerea unei substanţe din stare solidă în stare gazoasă se numeşte sublimare.

Desublimarea

Trecerea unei substanțe din stare gazoasă în stare solidă se numeşte desublimare

Fenomenul invers sublimării se numeşte desublimare.

 

Căldură latentă "λ "

 

 In schimbarea stării de agregare, căldura schimbată cu mediul de către substanța care trece dintr-o stare de agregare în alta de stare agregare este direct proporțională cu masa substanței și se numește căldură latentă

λ = Q m deci [λ]SI = J kg

Intrucit λ pentru fiecare substanta sau material se gasseste in tabele

căldura primită de un material este dată de relația Q = λ · m

-